O acțiune prematură a Sindicatului, la fel de păguboasă ca una întârziată!

„Am observat că intervenția președintelui Sindicatului Național SCOR, dl. Dan CÂRLAN, în plenul Adunării Generale a Asociației Comunelor din România, a fost urmărită cu mare atenție și aprobată de către primarii prezenți (miniștrii n-au clipit, argumentele fiind zdrobitoare). Atenția primarilor înseamnă că majoritatea acestora a înțeles că sindicatul nu este dușmanul ci aliatul lor în lupta cu administrația centrală, pentru dobândirea unui statut salarial demn și nu numai.

Pe de altă parte, din audiența transmisiunii live a intervenției citate, din creșterea de la o zi la alta a numărului de membri de sindicat și din conversațiile pe care le am cu oamenii din local, observ o așteptare uriașă de la această foarte nouă structură sindicală! Este limpede că oamenii se simt umiliți, marginalizați, ignorați, înșelați! Este clar că nu mai au încredere în structurile vechi, lansate cu promisiuni niciodată onorate și că văd în Sindicatul Național SCOR stindardul rezolvării problemelor cu care se confruntă.

Ani de zile, diverse alte organizații sindicale, unele oficializate, altele rămase doar la nivelul de „hai să facem” au atras funcționarii publici și angajații contractuali din administrația publică locală din comune și orașe „garantând” că-i vor reprezenta cu forță, interes general și onestitate. S-a ales praful de intenții, dizolvate în tot soiul de interese particulare ale diverșilor lideri și în dezbinarea indusă de federațiile mari, care, fiecare, a vrut o ciozvârtă din „felia” sutelor de mii de angajați ai administrației publice locale. Poate că exagerez (și fac precizarea că acest articol reflectă strict opinia mea și nu are niciun gir din partea Sindicatului SCOR) dar cert este că nu am văzut nicio frământare din partea marilor federații cu privire la înghețarea salariilor timp de 4 ani, salarii, pe deasupra, „mâncate” și de o inflație cumulată de peste 30%! N-am văzut comunicate de presă, proteste sau măcar condiționări specifice pentru oamenii din primării la negocierile salariale purtate de federații și confederații cu Guvernul. Da, la negocieri au tot obținut majorarea salariului minim pe economie, foarte bine pentru mediul privat dar apoi nu le-a mai interesat că în public respectivele majorări nu se aplică! Ca să fiu corect până la capăt, o parte din vină vă aparține și dumneavoastră, doamnelor și domnilor care lucrați în administrația locală: v-ați lăsat dezbinați și, astfel, transformați, din subiect al mișcării sindicale, în obiect de negocieri subterane al acesteia; pulverizați în multe organizații, fiecare în găoacea ei sau afiliată pe la altă federație, care putea să fie forța dumneavoastră?!

Chiar îmi aduc aminte de o chestiune definitorie pentru mentalitatea unor ani de buimăceală: în vara anului trecut, când se „fierbea” înființarea Sindicatului la una dintre adunările CPSGCOR, s-a discutat interminabil, înainte de orice altceva, la ce federație să se afilieze sindicatul (care nici statut n-avea la ora aceea)! Un exemplu clar despre capacitatea unora de a pune boii înaintea căruței!

Între timp, s-au aliniat astrele, adică s-au cumulat câțiva factori fără de care Sindicatul SCOR nu ar exista astăzi. Primul este implicarea unui om împlinit material și profesional, trecut prin administrația centrală și locală, profesionist în domeniu, care și-a asumat misiunea deloc simplă de a spune lucrurilor pe nume; un om onest, care nu are ceva personal de câștigat și care s-a implicat total. Vorbesc despre domnul Dan CÂRLAN. Al doilea este sprijinul acordat Corpului și mai apoi sindicatului – deseori contra colegilor săi primari, de către domnul Emil DRĂGHICI, președintele Asociației Comunelor din România. Să nu uităm că Sindicatul Național SCOR a pornit pe structura Corpului Profesional al Secretarilor Generali, structură profesională înființată pe lângă A.Co.R., cu ajutorul necondiționat al domnului DRĂGHICI, inclusiv printr-o muncă răbdătoare și constantă de a-i convinge pe colegii primari că secretarii generali mai întâi, apoi sindicaliștii, nu le sunt dușmani ci prieteni! Să nu credeți că i-a fost ușor – am asistat de multe ori la scepticismul și chiar opoziția primarilor, domolite de autoritatea și argumentele acestuia! În fine, al treilea factor a fost implicarea tehnic-organizatorică a grupului Faxmedia, atât prima dată, în constituirea CPSGCOR cât și mai apoi, în gestionarea aderării, formarea grupurilor de discuții, site-ului sindicatului, organizarea adunărilor locale, care, toate, constituie coloana vertebrală pe care se sprijină Sindicatul Național SCOR. La această oră, aproape jumătate din timpul colegului meu, domnul Răzvan FLOREA, cel care s-a implicat cu toată energia alături de domnul CÂRLAN, dar și al altor 4-5 colegi este ocupat de problemele organizatorice ale Corpului și ale Sindicatului. Plus resurse tehnice și financiare – că nimic nu-i gratis pe lumea asta! Cred că nu este puțin lucru, chiar dacă, poate, nu sare în ochi! Acum fac o paranteză necesară deoarece, cu siguranță vă întrebați de ce face Faxmedia muncă voluntară? Haideți să lămurim aspectul: lucrăm cu dumneavoastră de 20 de ani; în domeniul nostru, fără falsă modestie, facem lucrurile mai bine, mai de calitate și mai rapid decât oricine altcineva; de regulă și mai ieftin; pur și simplu ne-am săturat să vedem cum alte criterii decât cele de calitate-preț stau la baza achizițiilor serviciilor pe care le oferim și noi; astfel, am convenit că este necesar și putem susține un efort important dar care să ne aducă în fața cât mai multora dintre oamenii din administrație, care să vadă direct, cu ochii lor, cum și cât de bine facem lucrurile să se întâmple și care este capacitatea noastră de organizare, cu speranța că astfel vor apela la noi și când achiziționează servicii și softuri pe bani, nu doar când le oferim gratis! Poate se va întâmpla, poate nu, noi continuăm să ajutăm și să sperăm!

Revin acum la titlul acestui material și fac o sinteză: da, sindicatul a crescut ca Făt-Frumos; poate crește și mai mult dacă fiecare dintre membri, mâine, nu poimâine, nu săptămâna viitoare, mâine zic, ar mai aduce un membru și așa mai departe! Puteți, doar să vreți să faceți un minim efort! Este absolut necesar ca sindicatul dumneavoastră să ajungă la 20.000 de membri și iată de ce: ca să fiți sindicat recunoscut pe ramură, ca să participați direct la orice negociere cu Guvernul, trebuie să aveți minim 5% membri, raportat la număr angajați pe ramură – iar aici s-a întâmplat o șmecherie: ramura este administrația publică locală, adică comune, orașe, municipii, consilii județene, cu toate direcțiile și regiile lor, adică peste 300.000 de oameni; dacă ar fi numai aparatul de specialitate al primarului, altul ar fi raportul. Scurt: ca să contați, vă trebuie minim 5%!

Apoi: cum arătam, așteptările oamenilor sunt uriașe! Aici este și principalul pericol la care mă refer: așteptările mari împing către acțiune, deși nu sunteți suficient de puternici! O acțiune pripită acum, când nu aveți încă „musculatura” suficient dezvoltată, poate conduce la un eșec care să demobilizeze! Pe de altă parte, amânarea la nesfârșit a acțiunii poate, la fel de bine, să conducă la o stare de demobilizare! Este nevoie de un echilibru perfect între forța sindicatului și acțiunile întreprinse! Faptul că președintele Dan CÂRLAN merge pe calea recuperării drepturilor salariale prin instanță, este un lucru bun, o acțiune pe măsura forței actuale a sindicatului și trebuie sprijinit de toți! Apoi, pentru alte acțiuni, inclusiv proteste în piață ori greve, părerea mea este să vi le planificați doar după ce atingeți acel număr de cel puțin 20.000 de membri – și aici nu mai este vorba doar despre reprezentativitatea la masa negocierilor ci mai ales despre influența asupra Guvernului, că una este să-i vină premierului „la cafea” 1000-2000 de oameni și alta 6000-7000 (că niciun sindicat nu poate mobiliza toți membrii la un protest). Iată cum depinde tot de dumneavoastră să fiți – sau nu – pregătiți pentru orice fel de acțiune în apărarea drepturilor: termen … 20.000 de membri! Deocamdată, cuvintele de ordine ar trebui să fie: răbdare, organizare, consolidare, inclusiv financiară – ca să susțineți acțiunile în instanță, deplasările, materialele necesare, aveți nevoie de mulți bani, așa că fiecare membru ar trebui să se preocupe nu doar de cotizația de 0,5% cțt și de cei 3,5% din impozitul pe venit pe care-l puteți da sindicatului fără niciun efort financiar personal. 

Oameni buni, haideți să vă spun o anecdotă (reală) și cu asta închei: în 1941, după ce Germania declară război Statelor Unite, Hitler află că la comanda Forțelor Expediționare în Europa a fost numit de către președintele Roosevelt generalul Dwight David Eisenhower, ofițer necombatant, cu experiență în logistică. Hitler, care considera că lupta eroică pe câmpul de bătălie este cea care câștigă războaiele, a fost fericit și disprețuitor la adresa americanilor. Trei ani mai târziu, americanii intrau în Germania, după o debarcare spectaculoasă, cea mai mare din Istorie! Ca să lupți, în primul rând este nevoie de muniție, alimente, îmbrăcăminte, mașini, utilaje, arme etc., milioane și milioane de tone, care să ajungă la timp, cu vaporul, trenul, camionul acolo unde este nevoie de ele! Logistica și organizarea câștigă războaiele moderne!  Organizați-vă bine și veți câștiga nu doar bătălii ci și războiul!

P.S. Ar fi frumos și util ca aici să inaugurăm o rubrică permanentă de OPINII (cu sau fără fotografie 😊)! Prin urmare, dacă aveți lucruri de spus, asumate personal, despre activitatea sindicatului, despre legislație ori despre orice altceva ce credeți că poate fi de interes pentru colegii din administrația publică locală, nu ezitați să le puneți pe hârtie – a rămas o vorbă…, acum se tastează – și să le trimiteți pe adresa de e-mail a domnului Dan CÂRLAN (iar, dacă domnia-sa crede de cuviință, poate să-mi dea sarcina de  „secretar de redacție”, mai ales că am făcut ziare pe vremuri…). Este important dialogul deschis dar mai cu seamă propunerile și ideile, că mai multe capete sigur găsesc soluții mai bune și mai repede decât unul singur!

Mircea-Alexandru MATEI,

Fondatorul Grupului Faxmedia