Asociația Comunelor din România, încă dinainte de apariția Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, a semnalat efectele catastrofale ale acesteia, referitor la salarizarea personalului din administrația publică locală, și anume:

a) constituie o capcană deosebit de păguboasă și periculoasă pentru buna funcționare a autorităților administrației publice locale, cu precădere a comunelor, cu consecințe iremediabile pe termen nelimitat;

b) subminează capacitatea administrativă a peste 95% din comunele României;

c) determină migrația personalului din localitățile fără resurse financiare către cele care pot oferi salarii mai mari;

d) conduce la discriminarea personalului în ceea ce privește remunerarea muncii, în lipsa unei grile de salarizare care să garanteze acordarea de drepturi salariale după principiul: dreptul la plată egală pentru muncă egală*).

„Statele părți la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiții de muncă juste și prielnice, care să asigure îndeosebi:
a) remunerația care asigură tuturor muncitorilor cel puțin:
(i) un salariu echitabil și o remunerație egală pentru o muncă de valoare egală, fără nici o distincție; în special femeile trebuie să aibă garanția că condițiile de muncă ce li se acordă nu sunt inferioare acelora de care beneficiază bărbații și să primească aceeași remunerație ca ei pentru aceeași muncă;

Plata trebuie să fie egală pentru muncă egală. În sistemul public, acest principiu este aplicabil în interiorul aceleași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel, fiind posibile, însă, deosebiri, întemeiate obiectiv și rezonabil, între ramuri, domenii sau nivele, fără a se pune problema discriminării. Salarizarea poate fi diferențiată după următoarele criterii: nivelul studiilor; importanța și complexitatea muncii; funcția, postul sau meseria îndeplinită; cantitatea, calitatea și valoarea muncii; condițiile de muncă, care pot fi vătămătoare, grele sau periculoase; vechimea în muncă.

b) principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție;

c) principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală.”

Puteți citi mai multe în acordul atașat mai jos: